headerimage
Primaria Simisna - Site oficial
Prezentare PDF Imprimare Email

 

Comuna Şimişna este aşezată de-a lungul văii cu acelaşi nume, în Podişul Someşan, fiind situată din punct de vedere geomorfologic în piemonturile şi depresiunile de contact cu subcarpaţii interni ai Transilvaniei. Localitatea şimişană se numără printre cele mai mari şi mai frumoase aşezări rurale ale judeţului Sălaj.

Comuna Şimişna este reînfiinţată în anul 2002, fiind compusă din două sate: Şimişna şi Hăşmaş, Şimişna fiind centru de comună.

Satul este străbătut de drumul judeţean 108 S, care îl stăbate de la un capăt la altul la circa 85 km de oraşul Zalău, reşedinţa judeţului Sălaj, şi 40km de oraşul Dej, judeţul Cluj. Este mărginit de satele Haşmaş la Sud, Bogata , Curtuiuşul Dejului şi Fodora în Est, Chizeni şi Rus în Nord, Fântânele şi Valea Hranei în Vest. Hotarul se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 50-60 km pătraţi. Vatra actuală a satului este situată în cea mai mare parte de-a lungul terasei văii Şimişna, dar şi pe văile secundare şi a evoluat mult în decursul vremurilor îndepărtate ale istoriei.

La început, satul a fost format din mai multe aşezări, spune Kadar Jozsef, dar după mărturisirile celor mai vârstnici este vorba de grupuri de case adăpostite pe văile secundare ale văii Şimişna. Distrugerea în mare parte a satului de către turci în anul 1696, creşterea masivă a numărului populaţiei în veacurile următoare şi mai cu seamă dezvoltarea agriculturii, au făcut ca vatra acestor grupuri de case să înainteze mereu spre lunca văii Şimişna, să se unească şi începâd din secolul al XIX-lea să capete contururile actuale. Hotarul satului se compune din patru mari unităţi de relief: lunca văii Şimişna, terase slab individualizate, versanţi şi văi secundare.

Lunca văii Şimişna brăzdează teritoriul din direcţia Sud spre Nord, împărţind teritoriul localităţii aproape în părţi egale. În partea de Nord a teritoriului Lunca este ocupată aproape o treime cu albia minoră a văii care nu are tot timpul anului apă.

Solurile sunt aluvionare, mediu humificate şi oferă condiţii deosebit de prielnice culturii plantelor. Uşor de lucrat, fertilizat şi irigat terenurile din lunca văii dau cele mai bune şi mari producţii de cereale şi plante furajere. Având în vedere mărimea terenului hidrografic şi faptul că majoritatea versanţilor sunt despăduriţi, lunca văii este adesea inundată, fenomenul eroziunii fluviale manifestându-se cu putere, multe terenuri agricole fertile odinioară, fiind transformate de apa văii în întinderi de nisip şi pietriş neproductiv.

Versanţii ocupă cea mai mare suprafaţă, aproximativ 80% din suprafaţa întregului teritoriu, aceştia fiind fragmentaţi de văi, iar apele colectate de aceste văii sunt centralizate spre valea principală, Valea Şimişnei.

Satul Şimişna are un climat continental moderat cu o uşoară influenţă a climatului maritim polar. Pentru caracterizarea climei pe teritoriul Şimişnei s-au folosit datele meteorologice înregistrate la staţiile Dej-Ocna Dej. Astfel, clima localităţii este blândă, sănătoasă, localitatea fiind apărată de vânt, iar grindina cade foarte rar. Din punct de vedere hidrologic, satul Şimişna aparţine marelui bazin de recepţie al Someşului, râu ce curge la aproximativ 2 km de hotarul satului în partea de nord.

Flora şi fauna localităţii aparţine provinciei daco-ilirice specifică regiunilor de deal şi luncă. Vegetaţia este constituită din păduri de foioase formate din cer, stejar, fag, plop tremurător, carpen şi ulm. Pădurea ocupă azi o suprafaţă de aproximativ 575 ha. Aşa cum se afirmă în toate documentele medievale ea a fost întinsă şi a satisfăcut necesarul de lemne de foc şi construcţie a locuitorilor satului şi chiar pentru comercializare.

În ceea ce priveşte plantele de cultură, locul principal în cadrul acestora îl ocupă cerealele şi pe suprafeţe reduse plante furajere, cultura cea mai răspândită este porumbul folosit în hrana animalelor dar şi oamenilor, mai ales în trecut.

Fauna este reprezentată în zona satului nostru prin iepuri, mistreţi, vulpe, veveriţă şi ciocănitoare. Cu excepţia iepurelui şi mistreţilor, fauna localităţii nu reprezintă un interes deosebit pentru vânat.

Resurse ale subsolului nu s-au descoperit pe teritoriul satului. În partea de SE a satului, în pârâul Târgului se pot observa la suprafaţă straturi de cărbuni de pământ.

De fapt, manualul de geografie pentru clasa a IV-a, ediţia 1962, aminteşte că „în apropierea comunei Şimişna s-au descoperit cărbuni de pământ”. Aceştia nu s-au exploatat până în prezent.

În concluzie, varietatea formelor de relief, condiţiile pedo-climatice, reţeaua hidrografică, flora şi fauna bogată, oferă locuitorilor un cadru geografic natural deosebit de prielnic dezvoltării vieţii economice şi sociale.


Cu ce ne mândrim


Situată pe Valea Şimişnei între dealurile care o străjuiesc, localitatea Şimişna se remarcă prin numărul mare de case bine gospodărite şi instituţii bine îngrijite. În imediata vecinătate a bisericii şi a Căminului Culturăl se ridică impunătoare şi luminoasă clădirea Şcolii Gimnaziale. Prin strădania colectivului de dascăli care au slujit in această şcoală vreme de zeci şi zeci de ani, cu trudă şi devotament, şcoala noastră arată bine şi mulţi oameni care au trecut pragul şcolii s-au minunat de aspectul curat, plăcut şi îngrijit al instituţiei.

De asemenea, un alt motiv de mândrie este biserica care şi ea a fost renovată şi pictată. Biserica a fost construită în anul 1896 şi terminată în anul 1906. În cursul anilor s-au făcut lucrări de întreţinere iar reparaţiile capitale în exterior s-au început în anul 1987 şi au durat până în anul 1994, exteriorul fiind tras în terasit. Interiorul bisericii s-a schimbat total făcându-se pictură bizantină în tempera grasă începând din anul 2001 şi iconostas sculptat în tei, lucrarea terminându-se în 2007 când s-a sfinţit biserica.
Ultima actualizare în Sâmbătă, 13 Iunie 2009 14:44
 
Toate drepturile rezervate